A CONDUCE, A CONVINGE. ȘAPTE DEPĂRTĂRI.



1.ISTORICĂ
Marii lideri (Cezar, Napoleon, chiar maleficul dar ințial charismaticul Hitler) au condus după ce au convins și nu au mai putut conduce când convinșii și-au pierdut încrederea în ideile, valorile și mai ales în exemplul propriu al liderilor care, pierduți în putere, nu au mai folosit "gesticularea cu întreaga existență personală" ( Liiceanu)
2. POLITICĂ
Războaiele între națiuni țin astăzi din ce în ce mai mult de soft power (capacitatea de a atrage și coopta, adica modelarea preferințelor celorlalți prin apel și atracție!). Experiențele ultimelor zeci de ani ne învață ( de ce pe noi da și pe cine trebuie nu?) că degeaba ai 10 divizii într-un teritoriu dacă puștii de pe stradă îți simulează tăierea gâtului cu degetul în loc să-ți asculte muzica.
3. ECONOMICĂ
Firmele care nu au o cultură proprie în stare să își convinga angajații de valorile lor deviază de la un posibil traiect emergent la o simplă rocă meteoritică ce brăzdează cu pierderi cerul bursei.
4. PERSONALĂ
Aproape de respirația noastră de zi cu zi, oricare dintre noi nu poate conduce nici măcar o bicicletă dacă nu se poate convinge pe el însuși că are picioarele și otoliții necesari.
5. RELIGIOASĂ
Pe un plan transcendental, Pilat din Pont și arhiereii au condus, iar Isus a convins.
6. MEDICALĂ
Am întâlnit nenumărați pacienți care se voiau conduși orbește către limanul vindecării ( " nu vreau să știu...faceți ce știți , domnu' doctor"). Cu toate astea, am învățat că cea mai mare șansă o au cei convinși ( de medic, de net, dar mai cu seamă de ei înșiși) că tratamentul prescris este cel potrivit (concordanță, în termenii cercetării medicale) și îl urmau conștiincios ( complianță).
7. ETIMOLOGICĂ
De multe ori, apelul la nașterea cuvintelor ne luminează (dacă mai e nevoie) calea.
În latina din care provin ambele cuvinte, "convincere" are ca rădăcină victoria.
O victorie a încrederii fără de care degeaba conduci.