ADEVĂRUL STĂ LA PÂNDĂ


Din ce în ce mai puțini oameni cu măști. Planuri de concedii în țară sau aiurea. Tineri care se întâlnesc și se îmbrățiseaza după săptămâni de izolare.  Viața iese crăpând teama de Covid ca iarba de sub betonul turnat brutal pe pământ.
În fiecare dintre noi (și în mine!) se dă o luptă între prudență și bucurie. Cum să îți arunci din nou setea de viață în închisoarea în care ai ținut-o o întreagă primăvară? Cum să drămuiești libertatea ta? "Azi 30 la sută, mâine 50, săptămâna viitoare 70?" Omenește e teribil de greu și găsirea acestui echilibru al noului normal va da măsura vieții noastre.
Unii au hotărât însă să șteargă cu buretele și să uite tot ce s-a întâmplat. Poate că nici nu a avut loc, nu? Internetul, ca și istoria, domnule Lucian Boia, justifică orice. Morții ar fi murit oricum(!), a fost totuși o simplă gripă, izolarea a fost exagerată, doctorii au plătit bolnavii să accepte că au covid, Bill Gates nu mai are nici fișiere cu virus, d-apăi flacoane. Și oricum, virusul n-a existat, pupat piața independenței și la bulivar birjar!
Eu, și nu oi fi singurul, nu pot uita.
Nu uit colega mea anestezistă scăpată ca prin minune după 8 zile de intubație între viață și moartea deja anuntată copiilor(!) de presa întotdeauna bine informată.
Nu uit colega mea de serie, oftalmoloagă într-un spital de provincie, care la 3 luni după săptămâna de dispnee, febră 39 și frisoane nu are nici acum gust și miros.
Nu uit studiile REALE citite în săptămânile de așteptare din martie când duhnea netul de cereri de eroi.
Nu uit videorelatările colegilor italieni chirurgi care intubau(!) de 3 săptămâni sutele de persoane venite fără să poată respira la camera de gardă.
Pentru că am știut să ne urcăm la timp în barca noastră de izolare ( așa mică si rău vorbită că are tricolorul la pupa) nu ne-am scufundat precum celelalte țări când ne-a lovit aisbergul. Pentru că facem parte dintre supraviețuitori înseamnă că Titanicul nu s-a scufundat? Sau că barca noastră e scutită de întâlnirea cu un alt aisberg?
Nu uit nici ce spunea Valery Legasov, savantul care a investigat Cernobâlul:
" Ca om de știință ești naiv; atât de focusat, de concentrat pe aflarea adevărului încât uneori nu îți dai seama cât de puțini vor ca să îl afli.
Indiferent de ce ne dorim și credem adevărul există și așteaptă la pândă.
M-am întrebat deseori care e prețul adevărului.
Acum mă întreb care e prețul minciunilor."
Adevărul stă la pândă și așteaptă să uităm și să ne mințim.