czxcz

BAL MASCAT CU CLICK ȘI SEARCH



Acum un an, la începutul acelei false relaxări, scriam de calul troian ascuns în ea. ( https://www.drcostindutu.ro/incizie-printre-cuvinte/%C3%8Enainte-de-deschiderea-por%C8%9Ailor-scrisoarea-unui-troian-de-pe-ziduri).  Între timp, 2 valuri de viruși războinici ieșți din burta inconștienței noastre au ucis peste 30.000 de oameni ai cetății. Spre deosebire de Troia și spre lauda apărătorilor, zidurile nu s-au dărâmat, locul nu s-a pustiit.

 Acum, în fața unui altfel de 15 mai, mitologia ne poate ajuta din nou, folosind timpul prezent.
Ca să ne putem privi față în față.

Prometeu ajunge la performanța de a crea oameni ( androizi?) .Forța divină ( Zeus, după vechii greci), îi pedepsește îndrăzneala trimițându-i o femeie superbă, Pandora cu o cutie plină de secrete ca dar de nuntă. La o simplă apăsare a capacului ( click?) se pot revărsa în lume toate relele ( fakenews-urile?) posibile. Înțelept ( informat?) Prometeu o refuză dar fratele lui Epimeteu o acceptă.
Iar ea, naivă, (needucată?) deschide cutia cu viteză 5G.

De mai bine de un an am avut a alege zilnic între Prometeu("cel care gândește înainte") și Epimeteu ( "cel care gândește în grabă").
Între click și search.
Pandora internetului grăbit a strecurat între noi cruzimea războinicului Ares, aroganța lui Poseidon, suferința șchiopului Hefaistos, vanitatea "știristului" Hermes, lăcomia puternicei Hera, ura lui Artemis, bolile trimise de Apollo, tristețea Demetrei, teama și înșelăciunea trimise de însuși Zeus și, nu în cele din urmă, moartea oferită de Hades.

Astăzi, prometei cu urme de mască și epimetei fără regrete ne vom privi iar față în față.
Atât cei care au îmbrăcat zi de zi combinezoanele îngreunate de ura unor strigări absurde, cât și cei a căror gură le-au eliberat în lume.
Atât cei care gândesc în viitor, preferând să se asigure pe ei și pe alții în fața unei reveniri a blestemului lui Zeus cât și cei care încă preferă să își injecteze în sinele lor ura din cutie.
Atât furia celor care au țipat în stradă " Jos medicii"(!) cât și durerea celor de la fereastră care și-au pierdut apropiații.
Astăzi, într-un altfel de 15 mai față de anul trecut, descoperim că a rămas alături de noi Speranța.
"Singură, mică, firavă", cum îmi spune amintirea lecturii din copilărie, dar e aici, înger comun într-o cutie goală.
Dar speranța vechilor greci nu va ajunge ea singură să renaștem, pentru că va fi nevoie să (ne) iertăm, așa cum Isus ( punte între rațiune si credință) ne-a învățat.
Să ne iertăm pentru înșelăciune, pentru ură, pentru minciună.
Cine poate să ierte și pentru moarte. Eu nu-mi recunosc încă această însușire, dar o voi căuta.
Altfel, pierduți în 2 lumi, vom ajunge la vorbele unui poet ( judecat și el prea devreme și prea lumește):

Cea mai mare surpriză
cel mai mare șoc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimeni
a fost acela în care
cineva
a avut ideea genială
să apărem cu toții
cu fetele noastre reale.

A trebuit să ne mascăm
din nou
ca să ne mai putem
recunoaște
și să ne dăm
bună ziua.
( Carnaval- Adrian Păunescu).