CE AR SPUNE TOPÂRCEANU?


Motto:
" Când se ia câte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Și-l întreabă fără noimă:
- Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce să dăm cu var?..." 

Când scrii despre o vâltoare a vieții dimprejur care te atinge și pe tine, glasul tastaturii e condus de diverse emoții.
Bucuria îți poate colora cuvintele iar teama ți le poate chirci și ascunde în fraze strâmte.

 Tristețea îți poate săpa canale întortocheate într-o Veneție a  pierderilor. 

Furia, ah, furia, poate fi cel mai bun făuritor de imagini și de arabescuri interioare transmise cititorilor; bineînțeles , cu riscurile inerente de bumerang care te poate lovi și pe tine.


E minunat când reușești să însoțești pe unul sau pe mai mulți din acești patru cavaleri ai Apocalipsei sufletești ca să înțelegi și să fii înțeles prin cuvinte.
De o săptămână de zile ( și nopți!) însă, contemplu un slogan cu perplexitatea unui fir de iarbă sau a unei libelule din Topârceanu.
"Jos medicii asasini" nu merită nicio emoție, din partea nimănui. Sunt prea prețioase mărgăritarele sufletului ca să le prăpădim pe gâștele care pretind că salvează Capitoliul.
Și pentru că l-am citat pe  autorul minunatei conferințe în versuri "Bacilul lui Koch" ( de citit!), să întoarcem scurt spatele nonsensului nocturn strigat în fața spitalelor tot cu el:

" Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un interes
Să moară de ftizie...
Că poate să-şi aleagă o altă maladie
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumnealui se face mereu că nu le ştie"