INFLAȚIA INTELIGENȚEI "IEMOȚIONALE"



În anii 90, explodase cutia cu surprize a economiei dar și a fizionomiei românești. Acel dezorientant (doar pentru unii!) deceniu era dominat de un zâmbet de consens dar destructurat de scrâșnelile, răcnetele și râgâielile pașalelor instalate prin diverse raiale rămase intacte după abuzivlipituldezid. Paranoia perioadei precedente se spărsese in mii de cioburi răspândite în reacțiile celor din stradă dar și din birouri. Emoțiile se exprimau și se receptau deformat. Suferința unora provoca râsul sardonic al altora iar bucuria unui om era motorul furiei celuilalt.

Popor lipsit zeci de ani de psiholog într-o traumă colectivă , ne-am așezat pe o canapea națională de pe care emiteam negări, furii , depresii și foarte rar, acceptare.

Pe acest maidan al nevrozei a început să adie și să se legene, precum fulgul peste Forrest Gump, ideea inteligenței emotionale. Apud Wikipedia, reprezintă "abilitatea unui individ de a opera și a recunoaște propriile emoții, dar și ale celorlați, utilizând informațiile emoționale cu scopul de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient." Utilă în viața personală unde îmbunătațește comunicarea și îndeosebi în rolul de lider unde se alătură expertizei tehnice si IQului. Ba, după cum spune Daniel Goleman, părintele trend-ului, le domină de departe.

Este de necontestat rolul înțelegerii emoțiilor proprii și ale celorlalți: ne ajută să ne comportăm adecvat și, poate, să trăim frumos, ca o energie nucleară de fuziune inepuizabilă. Ea poate fi accesată la nivel profund, determinând schimbări în structura individului; sau asimilată rapid, doar la nivel de comportament, după materialul clientului și calitatea trainingului.

Ce ne facem însă când proaspătului inteligent emoțional ii lipsesc competența, IQ-ul sau, mai rău, o minimă educatie morală?

Tristețea noastră "primește compasiunea" unui individ care ne va cunoaște vulnerabilitatea.

Furia ne va fi "înțeleasă" pentru a o primi înapoi la proximul colț de stradă.

Teama ne va fi "adormită" de cineva care va ști exact unde să ne lovească.

Bucuria va fi "împărtășită" precum un trântor primește obolul de miere de la o albină.

Neajutați de calități tehnice, morale si de multe ori, nici de singurătatea sinapselor proprii, manipulatorii emoțiilor pot produce drame personale sau de grup. Adevărați FețiFrumoși ai relațiilor umane și publice, cresc într-un an câți alții în zece prin imagine și NU prin consistență.

Cum putem recunoaște și îndepărta acești paraziți ai vieții noastre emotionale?

În " Jandarmul și extratereștrii" francezii anilor 70 se confruntă cu o invazie a allienilor metamorfozați în oameni. Louis de Funés, regele expresiei faciale a emoțiilor, găsește calea identificării și distrugerii lor (politically corectness-ul privind extratereștrii nu căpătase formă). Ciocănit, pieptul creaturilor costumate în ființe umane suna a gol, a metalic, iar odată lăsați fără ulei de întreținere invadatorii se degradau si, în final, se dezintegrau.


Poate e nevoie să ascultăm bine sufletul celui de lângă noi, înainte de a-l trece pe frecvența emoțiilor personale și a-l hrăni cu ele;


Nu ar fi bine să îi degustăm cu atenție fructele vorbirii și să vedem dacă, după ce radem coaja cuvintelor, rămâne miez sau vierme?

Înainte de a acorda încredere unui om, să lăsăm un somn să primenească prima impresie pe care ne-a făcut-o.

Pentru că, vorba unui final de discurs inteligent "iemoțional":

"Noaptea e un sfeșnic(!) bun!"