RAPORTUL DE GARDĂ


Domnul doctor e la raport”.
Ca frecvență, expresia se situează în topul celor auzite de pacienți în spitale, alături de „nu e oră de vizită” , „nu puteți urca cu liftul ăsta” și, evident, de celebra „mergeți pe margine”, atoateocrotitoare dogmă a holurilor spălate.

„Dar ce fac dom’ne doctorii ăștia atâta la raport?”.

În primul rând ne trezim. Contrar părerii cvasigenerale, medicii nu se deșteaptă cu o incoercibilă dorință de a băga bisturiul în oameni, de a penetra endoscopic diversele lor orificii naturale și nici măcar de a unge cu gel abdomenele în vederea ecografiei sau a iradia, fie și minimal, semenii. E necesară o perioadă tampon, petrecută între indivizi cu aceleași probleme. Inițiată inevitabil de traficul din București , adaptarea e finalizată de ceașca de cafea sau de privirea șefului, după coronarele fiecăruia.

Apoi, oricât ar părea de necrezut în condițiile online-ului cotropitor de azi, vorbim despre oameni. Despre vârsta și bolile lor, despre operațiile și incertitudinile noastre. Pentru asta, orgoliul medicului de caz trebuie mângâiat ușor și adăpostit lângă parafă, fără a-l pierde, dar și fără a-l arunca pe masă, peste colegi. Fie că oferi, fie că primești sfaturi. X îți poate da acum o perspectivă nouă și informații asupra unui caz, data viitoare o poți face tu.
Nu ceea ce nu știi te bagă în bucluc, ci ceea ce știi sigur dar nu e așa„. Mark Twain nu a fost chirurg, dar ar fi putut să educe câțiva.

Nu în cele din urmă, uneori ne întristăm, dar de cele mai multe ori zâmbim sau râdem.
CUM?
Într-un loc al suferinței, în care teama și durerea sunt la cote maxime, râdem?
Da.
Râdem de replici și mituri apărute printre bolnavi peste noapte , de ciudățeniile lumii „din afară”, râdem între noi și de noi înșine. Pentru a ne echilibra balansoarul de „salvatori divini- răufăcători cu diplomă” care vrea să ne atingă dinspre bolnavi și media. Pentru că Atotputernicia nu râde. Noi o facem, ventilând emoțiile celorlalți și ne simțim oameni. Înainte de a-i trata pe ceilalți ne pansăm pe noi prin eliberări de endorfine nevinovate.

Data viitoare, când ieșim de la raport cu un zâmbet pe față, nu vă gândiți că am râs cinic de voi.
Ne-am pregătit doar pentru o nouă zi, în care actele de eroism nu intră în fișa postului, dar lumina din privire, da.