REGRETABILA NESINGURATATE


                                   

Sansa insomniei lui Cioran, dincolo de genialitate, a fost pustiul comunicarii miezului de noapte din vremea lui. Pentru a iesi din el nu exista decat solutia cautarii fizice si iluzorii a unui semen dispus, daca nu la consideratii metafizice, macar la impartasiri de drame personale.

Astazi (asta noapte?) insomnia , laolalta cu singuratatea ne sunt invadate de internet. Cand constiinta noastra isi cauta nordul spre sinele propriu, pentru explorari de continente si resurse noi, este deviata arbitrar. Acul busolei noaatre se zbate (nu se invarte, caci nu are un sens!) intre campurile magnetice ale id-urilor de pe retelele de „socializare” .

Nu mai curand retele de nesingurare? Caci socializarea ca forma de integrare in lumea in care traim, presupune limbaje verbale si paraverbale si prin ele, autenticitate. Aceste mijloace de fratie cu alti oameni sunt netezite brutal de „democratia „(egalitarismul?) internetului. Cateva taste apasate sunt astazi echivalentul unei ispitiri de iesire din singuratatea ta in nesinguratatea tuturor.

Cum ne putem recapata singuratatea? O taiere”fizica” a mijloacelor de net in lumea moderna seamana cu o autoexcludere din societatea de azi („nu ai net, nu existi”) , o calugarire autentica de mileniu 3 (astazi manastirile respectabile au site-uri, mail-uri si, de ce nu, facebook).

Daca nu ne putem asuma aceasta ” retragere in munti” si totusi tanjim dupa largirea sinelui, rezistenta prin cultura cartii poate fi o solutie. Netul ofera raspunsuri la (aproape) orice problema, Cartea ridica in tine intrebari care nu aduc neaparat raspunsuri.

Intrebarile vor fi intotdeauna caravelele sufletului prin constiinta noastra.